- scintiláţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. scintiláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. scintiláţiei; pl. scintiláţii, art. scintiláţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
scintiláţie
Look at other dictionaries:
scintilaţie — SCINTILÁŢIE, scintilaţii, s.f. 1. Modificare de intensitate şi de coloraţie a luminii stelare, datorită refracţiei sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanţă fosforescentă sub influenţa ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire.… … Dicționar Român
scinti — Element prim de compunere savantă cu semnificaţia scânteie , de scânteie , scintilaţie . [var. scintilo . / < fr. scinti , scintilo , cf. lat. scintilla]. Trimis de LauraGellner, 01.12.2006. Sursa: DN SCINTI /SCINTILO elem. scânteie ,… … Dicționar Român
sclipire — SCLIPÍRE, sclipiri, s.f. Faptul de a sclipi; sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – v. sclipi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCLIPÍRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpă rare, scăpărat, scânteie, scânteiere,… … Dicționar Român
scânteiere — SCÂNTEIÉRE, scânteieri, s.f. Faptul de a scânteia; lumină slabă (şi intermitentă). ♦ Variaţie a strălucirii şi a culorii stelelor. [pr.: te ie ] – v. scânteia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNTEIÉRE s. 1. v. sclipire. 2. v … Dicționar Român
